Calcanul, cunoscut și sub denumirea științifică de Scophthalmus maximus, este un pește plat, aparținând familiei Scophthalmidae, care trăiește în apele sărate ale Oceanului Atlantic și ale Mării Mediterane și Negre. Acest pește este apreciat în special pentru carnea sa fină și este considerat o delicatesă în multe bucătării europene, fiind adesea prezent pe meniurile restaurantelor de lux.
Caracteristici biologice
Morfologie
Calcanul are un corp oval și simetric lateral, caracteristic peștilor plați, cu ambele ochi mutându-se pe partea dreaptă a corpului pe măsură ce se dezvoltă din stadiul de larvă. Acesta poate atinge lungimi de până la 1 metru și greutăți de aproape 25 kg, dar dimensiunile mai comune sunt între 35 și 50 cm. Pielea sa este netedă, dar prezintă din loc în loc un soi de solzi sub forma unor umflaturi rotunde osoase spinoase și poate avea diverse nuanțe de brun, gri sau verde, camuflându-se astfel cu fundul mării.
Adaptări ecologice
Calcanul își petrece cea mai mare parte a timpului îngropat în nisip sau noroi, cu ochii ieșind deasupra substratului, ceea ce îi permite să supravegheze prada și să evite prădătorii. Se hrănește cu crustacee, moluște și alți pești mici, folosindu-și abilitatea de a se camufla și de a ataca rapid.
Habitat și distribuție
Calcanul preferă apele reci și temperate, fiind întâlnit de la coasta norvegiană până în Golful Biscaya și de-a lungul coastelor britanice, precum și în Marea Mediterană și Marea Neagră. Trăiește de obicei la adâncimi de până la 200 de metri, dar poate fi găsit și la 100 de metri în unele regiuni.
Reproducere
Reproducerea calcanului are loc în timpul iernii. Femelele depun între 0,5 și 2 milioane de ouă, care sunt pelagice, adică plutesc liber în coloana de apă. După eclozare, larvele sunt simetrice și plutesc printre plancton până când încep să se dezvolte în forma lor adultă, moment în care migrează spre fundul mării.
Pescuit și conservare
Calcanul este pescuit comercial, principalul mijloc de captură fiind traulele de fund. Cu toate acestea, supraexploatarea în anumite regiuni a dus la scăderea populațiilor de calcan, motiv pentru care au fost stabilite cote de pescuit și perioade de interdicție pentru a permite regenerarea stocurilor.
Utilizare culinară
Carnea de calcan este foarte apreciată pentru textura sa fermă și gustul delicat. Este adesea preparată prin prăjire sau coacere ori la grătar și servită cu sosuri rafinate. În Franța, este faimos „Turbot à la normande”, o rețetă clasică în care calcanul este gătit cu un sos din cidru de mere.
Importanța ecologică și economică
Pe lângă valoarea sa culinară, calcanul are o importanță ecologică semnificativă, făcând parte din lanțul trofic al ecosistemelor marine. De asemenea, contribuie substanțial la economia locală a regiunilor costiere prin activitățile de pescuit comercial și turismul gastronomic.
Calcanul este un pește fascinant atât din punct de vedere biologic, cât și economic. Prin studiul și managementul durabil al resurselor sale, putem asigura că acesta va rămâne o parte vitală a biodiversității marine și a culturii culinare europene pentru generațiile viitoare. Este esențial ca politici de conservare eficiente să fie implementate pentru a proteja această specie valoroasă atât pentru biodiversitate, cât și pentru patrimoniul culinar.
