Zonele de pescuit FAO recomandate și nerecomandate pentru consumul de pește

Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) a fost fondată în 1945 pentru a combate foametea și pentru a îmbunătăți nutriția globală. În contextul pescuitului, FAO a avut un rol central în monitorizarea și gestionarea resurselor piscicole globale.

În anii 1950, FAO a început să dezvolte un sistem de zonare pentru pescuit, cunoscut sub numele de „zone de pescuit FAO”. Aceste zone au fost create pentru a facilita colectarea de date, gestionarea resurselor și implementarea politicilor de conservare.

FAO a împărțit oceanele lumii și marile ape interioare în 19 mari zone de pescuit pentru a supraveghea mai eficient activitățile piscicole. Aceste zone sunt folosite pentru a colecta și analiza date privind capturile de pește și alte specii marine, ceea ce ajută la gestionarea durabilă a stocurilor de pește.

Clasificarea zonelor de pescuit FAO

Zonele de pescuit FAO sunt numerotate de la 18 la 88, fiecare reprezentând o regiune geografică specifică a lumii:

1. Zona 18: Marea Arctică
2. Zona 21: Atlanticul de Nord-Vest
3. Zona 27: Atlanticul de Nord-Est
4. Zona 31: Atlanticul de Vest Central
5. Zona 34: Atlanticul de Est Central
6. Zona 37: Marea Mediterană și Marea Neagră
7. Zona 41: Atlanticul de Sud-Vest
8. Zona 47: Atlanticul de Sud-Est
9. Zona 48: Zona Peninsulei Antarctice
10. Zona 51: Oceanul Indian de Vest
11. Zona 57: Oceanul Indian de Est
12. Zona 58: Antarctic și Sub-Antarctic
13. Zona 61: Pacificul de Nord-Vest
14. Zona 67: Pacificul de Nord-Est
15. Zona 71: Pacificul de Vest Central
16. Zona 77: Pacificul de Est Central
17. Zona 81: Pacificul de Sud-Vest
18. Zona 87: Pacificul de Sud-Est
19. Zona 88: Atlantic Pacifică

Aceste zone sunt utilizate pentru raportarea capturilor de pește și pentru implementarea măsurilor de gestionare și conservare a stocurilor piscicole.

Siguranța alimentară și zonele FAO

Siguranța alimentară a peștelui capturat din diferite zone FAO poate varia în funcție de mai mulți factori, inclusiv nivelurile de poluare, practicile de pescuit și starea stocurilor de pește. Iată o privire detaliată asupra siguranței alimentare în diverse zone FAO:

Zone FAO recomandate pentru consumul de pește

1. Zona 27 (Atlanticul de Nord-Est):
   • Acoperă ape din jurul Europei de Nord și include mări precum Marea Nordului și Marea Barents.
   • Zonele de pescuit din această regiune sunt bine gestionate și monitorizate, cu măsuri stricte de conservare.
   • Poluarea este controlată, iar capturile sunt în general considerate sigure pentru consum.
2. Zona 34 (Atlanticul de Est Central):
   • Cuprinde apele din jurul Africii de Vest.
   • Există inițiative locale și internaționale pentru gestionarea durabilă a stocurilor de pește.
   • Deși unele regiuni pot avea probleme de poluare, în general, peștele din această zonă este considerat sigur.
3. Zona 37 (Marea Mediterană și Marea Neagră):
   • Include mări înconjurate de Europa, Asia și Africa.
   • Regiunea beneficiază de politici stricte privind poluarea și managementul resurselor marine.
   • Cu toate acestea, anumite zone din Marea Neagră pot avea probleme locale de poluare, deci este recomandată precauție.
4. Zona 81 (Pacificul de Sud-Vest):
   • Include ape din jurul Australiei și Noii Zeelande.
   • Peștele din această zonă este bine reglementat și monitorizat, iar nivelurile de poluare sunt reduse.
   • Produsele marine din această zonă sunt considerate sigure pentru consum.

Zone FAO nerecomandate pentru consumul de pește

1. Zona 61 (Pacificul de Nord-Vest):
   • Acoperă apele din jurul Japoniei, Coreei de Sud și Chinei.
   • Această zonă este cunoscută pentru niveluri ridicate de poluare industrială și deversări de substanțe toxice.
   • Există riscuri semnificative privind contaminarea cu metale grele și alte substanțe nocive.
2. Zona 87 (Pacificul de Sud-Est):
   • Include apele din largul coastei de vest a Americii de Sud.
   • Este o regiune cu probleme majore de suprapescuit și poluare, în special din surse industriale și urbane.
   • Peștele din această zonă poate prezenta riscuri de contaminare cu substanțe toxice.
3. Zona 47 (Atlanticul de Sud-Est):
   • Acoperă apele din jurul Africii de Sud și Namibiei.
   • Această zonă se confruntă cu probleme semnificative de suprapescuit și poluare.
   • Există riscuri de contaminare cu toxine datorită activităților industriale și deversărilor de pe coastă.
4. Zona 51 (Oceanul Indian de Vest):
   • Cuprinde apele din largul coastei de est a Africii și din jurul Peninsulei Arabice.
   • Zona se confruntă cu probleme de poluare și gestionare inadecvată a resurselor marine.
   • Peștele capturat aici poate fi expus la poluanți periculoși, cum ar fi metalele grele și pesticide.

Recomandări pentru consumatori privind consumul de pește, în general

Pentru a minimiza riscurile asociate consumului de pește din zone cu probleme de poluare, consumatorii sunt sfătuiți să urmeze câteva reguli de bază:

1. Verificați originea peștelui – informați-vă despre zona FAO de unde provine peștele. Etichetarea ar trebui să menționeze zona de pescuit, oferindu-vă o idee despre calitatea și siguranța produsului.
2. Alegeți pește din zone sigure – optați pentru pește din zone FAO cunoscute pentru managementul durabil și calitatea apei, cum ar fi zonele 27, 34 și 81.
3. Evitați peștele din zone cu poluare ridicată – fiți precauți cu produsele provenite din zone precum 61, 87 și 47, care sunt cunoscute pentru problemele de poluare și suprapescuit.
4. Citiți etichetele produselor cu atenție – informațiile de pe etichete pot include detalii despre metodele de pescuit și măsurile de sustenabilitate, ceea ce poate fi un indicator al siguranței produsului.
5. Consultați surse informaționale de încredere – organizații precum FAO și alte agenții internaționale oferă rapoarte și recomandări privind siguranța peștelui, care pot fi utile în alegerea produselor marine.

Zonele de pescuit FAO reprezintă un instrument esențial pentru gestionarea durabilă a resurselor marine și pentru asigurarea siguranței alimentare globale.

Înțelegerea diferențelor între aceste zone și cunoașterea problemelor asociate fiecărei regiuni pot ajuta consumatorii să facă alegeri informate și să contribuie la protejarea ecosistemelor marine.