Ceva nu se leagă, hai să vedem ce anume!
Ce este, concret, plafonarea adaosului comercial?
Înainte să judecăm măsura, trebuie să înțelegem ce face ea și ce nu face.
Plafonarea adaosului comercial nu înseamnă că Guvernul a stabilit un preț fix pentru pâine sau lapte. Nu funcționează ca acel „preț maxim” pe care poate l-ai văzut în magazinele din alte epoci. Mecanismul e mai subtil și, tocmai de aceea, mai ușor de mistificat în discursul public.
Iată cum funcționează în realitate, pe lanțul alimentar, conform OUG nr. 67/2023 și a prelungirilor ulterioare:
- Procesatorul (fabrica de pâine, abatorul, lactata) poate adăuga maximum 20% față de costul lui de producție.
- Distribuitorul pe lanțul de la producător la vânzător are un adaos cumulat de maximum 5% față de prețul de achiziție, la care se adaugă cheltuielile operaționale.
- Comerciantul cu amănuntul (supermarketul) poate adăuga maximum 20% față de prețul pe care l-a plătit.
Cu alte cuvinte, plafonarea lovește în marja comercianților și a procesatorilor, nu în costul materiei prime, nu în prețul energiei, nu în combustibil, nu în salarii.
Ce produse sunt vizate?
Lista curentă include 17 categorii de alimente de bază:
- Pâine albă simplă (300–500 g, fără specialități)
- Lapte de vacă de consum (1 l, 1,5% grăsime, fără UHT)
- Brânză telemea de vacă vrac
- Iaurt simplu din lapte de vacă (3,5% grăsime, max. 200 g)
- Făină albă de grâu „000″ (până la 1 kg)
- Mălai (până la 1 kg)
- Ouă de găină calibrul M
- Ulei de floarea-soarelui (până la 2 litri)
- Carne proaspătă de pui (pui întreg, tacâmuri, pulpe, aripi — varianta standard)
- Carne proaspătă de porc (lucru, pulpă, spată)
- Legume proaspete vrac (roșii, ceapă, castraveți, fasole uscată, morcovi, ardei, usturoi)
- Fructe proaspete vrac (mere, prune, pere, struguri)
- Cartofi albi
- Zahăr alb
- Smântână
- Unt
- Magiun (ambalaje până la 350 g)
Observi ceva? Lista e destul de precisă în privința gramajelor și specificațiilor. Asta înseamnă că produsele cu gramaj diferit — un lapte UHT, un iaurt de 400 g, un ulei de 5 litri — nu intră sub incidența plafonării. Nu e un detaliu minor, așa după cum vom vedea mai jos.
De ce alimentele se scumpesc în continuare?
Aceasta e întrebarea pe care puțini o pun direct și încă mai puțini primesc un răspuns cinstit.
Plafonarea adaosului comercial rezolvă o singură variabilă dintr-o ecuație cu multe necunoscute. Dacă adaosul comercial nu e principala cauză a scumpirii, atunci limitarea lui nu rezolvă mare lucru, iar datele arată că nu e principala cauză.
Transportul, energia electrică și gazele naturale reprezintă circa 20% din costul de producție în industria alimentară. În martie 2026, prețul benzinei a urcat de la 7,97 lei/litru la 8,97 lei/litru, o creștere de 12,5% într-o singură lună, parțial din cauza conflictului din Orientul Mijlociu. Motorina s-a scumpit și mai mult. Aceste costuri ajung direct în prețul pâinii, al laptelui, și al cărnii, indiferent de ce scrie în ordonanță.
Un studiu realizat în martie 2026 de Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul Universității Babeș-Bolyai arăta că prețul alimentelor a crescut constant după introducerea plafonării: cu 5–6% în 2023 și 2024, accelerând spre 8% în 2025. „Alimentele neplafonate au înregistrat scumpiri accentuate, adesea de două cifre”, concluziona studiul. Tendința continuă și în 2026.
Economiștii au avertizat de la bun început: plafonarea adaosului la un set restrâns de produse riscă să crească prețurile la celelalte. Comercianții recuperează marja pierdută pe telemea sau pui prin scumpiri la brânza maturată, salam sau iaurtul de 400 g. E o mișcare perfect rațională dintr-o perspectivă economică. Și e exact ce s-a întâmplat.
Trucul gramajelor: cum ocolești plafonarea fără să încalci legea
Există și un alt mecanism, mai puțin vizibil, prin care plafonarea devine ineficientă: modificarea gramajului produselor.
Legea plafonează untul în ambalaje standard. Dacă producătorul scoate pe piață pachete de 180 g în loc de 200 g, produsul nu mai intră sub incidența reglementării sau cel puțin interpretarea devine discutabilă. S-a întâmplat deja: comercianții au adaptat ambalajele acolo unde legea lasă loc de interpretare, reducând impactul real al plafonării asupra prețului final plătit de cumpărător.
Nu e ilegal. E o consecință previzibilă a oricărei reglementări prea specifice pe format, în loc să fie aplicată pe categorie. Fenomenul are chiar un nume în economie: shrinkflation — același preț, ambalaj mai mic.
Ce spune premierul, ce spune ministrul, ce spun datele?
Premierul Ilie Bolojan a recunoscut public că plafonarea adaosului comercial nu este o soluție pe termen lung. „Intervențiile directe pe piață nu reprezintă o soluție viabilă pe termen lung”, a declarat el, când a aprobat totuși prelungirea măsurii. O formulă care rezumă bine contradicția: știm că nu funcționează, dar o facem în continuare.
Ministrul interimar al Agriculturii, Tanczos Barna, a susținut prelungirea până la sfârșitul anului 2026, invocând protecția bugetelor familiilor și inflația ridicată. Comisia pentru agricultură a Camerei Deputaților a votat pe 3 iunie în favoarea prelungirii, urmând ca decizia finală să fie luată în plenul Camerei.
Datele INS spun altceva: rata anuală a inflației a ajuns în aprilie 2026 la 10,7%, cea mai mare din UE. Alimentele s-au scumpit cu 7,39% față de aprilie 2025. Cu excepția produselor de morărit și a legumelor, toate categoriile alimentare analizate de INS aveau prețuri mai mari.
Trei ani de plafonare continuă, iar mâncarea e mai scumpă ca niciodată.
Ce ar trebui să știi ca un cumpărător bine informat?
Plafonarea există și, în limita mecanismului ei, ar trebui respectată de comercianți. Dacă observi că un produs de pe lista de mai sus — pâine albă standard, lapte 1,5% grăsime de 1 litru, ouă calibrul M, ulei de 2 litri — are un preț care ți se pare nejustificat de mare, poți sesiza Consiliul Concurenței sau Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.
Există însă câteva aspecte practice de reținut:
Plafonarea nu se aplică tuturor variantelor de produs. Laptele UHT nu e plafonat. Iaurtul de 400 g nu e plafonat. Fructele și legumele ambalate (nu vrac) nu sunt plafonate. Dacă supermarketul ți-a mutat afișajul spre variantele neacoperite de ordonanță, e legal.
Prețul la raft poate varia totuși între magazine. Plafonarea limitează adaosul, nu prețul final absolut; acesta depinde și de prețul de achiziție al comerciantului, care variază în funcție de furnizori și contracte.
Scumpirile din afara listei sunt, cel mai probabil, reale și vor continua. Costurile de producție, energie și transport continuă să crească. Așteptarea că măsura va „tempera inflația” nu are acoperire în date.
Concluzie
Plafonarea adaosului comercial la alimente este o măsură cu logică politică solidă și cu eficiență economică discutabilă. Funcționează bine în comunicate de presă și în discursurile electorale. Funcționează mai puțin bine în realitate, acolo unde costurile de producție, energia și transportul scumpesc mâncarea independent de ce adaos aplică supermarketul.
Asta nu înseamnă că măsura e complet lipsită de efect — pentru câteva produse strict definite, poate atenua ușor scumpirile la raft. Dar a confunda atenuarea parțială cu protecția reală a consumatorului e o eroare pe care o face cu bună știință orice politician care o promovează drept soluție.
Între timp, coșul de cumpărături se golește încet, dar sigur. Românii cumpără mai puțin și plătesc mai mult. Și măsura se prelungește irelevant, trimestru după trimestru, pentru al treilea an consecutiv.
Pace în buzunare vă doresc! 🙂
